ARIA URBANA
http://www.myspace.com/ariaurbana

Aria Urbană este un proiect născut din pasiune. Ca mai toate trupele care au început cândva să cânte din plăcere, suntem motivaţi de dorinţa de a crea, de a lăsa ceva în urmă, fără să uităm de unde am plecat. Povestea noastră este simplă.

A început în Braşov, cu proiectul Comitetul Central, un proiect iniţiat împreuna cu Amo, din pasiunea pentru calculatoare şi muzică electronică. Au urmat o serie de concerte prin Bucureşti, la Web, la 2 Mai, cu ajutorul celor de la YAMA, la TMBase, toate cu calculatorul în spate. Apoi a apărut piesa Funky , care a atras atenţia unei case de discuri din Bucureşti. Am crezut ca în acel moment totul va fi mai simplu. Nu a fost. Ne-am ales cu un clip la realizarea căruia nu am participat, şi cu prezenţa la nişte concerte de lansare a posturilor MCM şi MTV România. Cam la asta s-a rezumat relaţia noastră cu casa de discuri, care între timp s-a şi desfiinţat. În perioada aceea ne-am întâlnit cu Adina, care cânta la clape, iar prin intermediul ei l-am cunoscut pe Dani, care cânta la bass. Am început împreuna să repetăm şi să reorchestram piesele existente. Ne-am dat seama ca ne lipseşte o voce, şi deşi ştiam că e greu de găsit un vocal bine pregătit, am avut şansa să îl întâlnim pe Toni, care căuta o trupă cu care sa cânte. Am fost reciproc impresionaţi de ce făcea fiecare, şi am ales sa continuam împreuna. Amo a plecat, iar după o perioadă in care nu se întâmplau foarte multe s-a desfiinţat şi casa de discuri.

Am simţit ca e nevoie să revitalizăm toată treaba, şi am pornit la drum în formulă de trio, cu Dani şi Toni, cu care am început proiectul Aria Urbană, denumit pentru un timp Smokers’ Delight. În 2003 am realizat un demo, înregistrat într-un studio la care lucram. L-am publicat pe net, şi l-am trimis pe la toţi prietenii din ţară. O surpriză foarte plăcută – multă lume a apreciat materialul, aveam tot mai multe concerte, difuzări la radio. Ne-am hotărât ca este momentul pentru un album, prin urmare am scris mai multe CD-uri demo şi am plecat toţi trei la Bucureşti, unde am fost la toate casele de discuri pe care le ştiam. Ne-am ales cu întâlniri obscure prin guri de metrou, prin holuri de sedii, cu păreri de rău şi un gust amar, şi ne-am dat seama că nu vom scoate un disc de muzica electronica in România, cel puţin nu în perioada aceea. Am continuat să cântam, şi, chiar dacă nu era nici o susţinere din partea caselor de discuri, scena de muzică electronică din ţară începea să crească. Concertele erau tot mai multe, publicul tot mai numeros iar underground-ul avea o satisfacţie aparte, ceva real.

Tot timpul am considerat că putem mai mult şi mai bine, iar când Toni ni l-a prezentat pe DJ Nemo, sound-ul nostru a mai înaintat cu un pas spre ce urmăream – un act artistic cât mai complex, care să înglobeze cât mai multe elemente ale muzicii electronice. Împreună cu Nemo am fost printre primele trupe din ţară care foloseau scratching-ul într-un live act, iar treaba devenise mult mai elaborată, am început să cântăm la diverse festivaluri din ţară, repetam mult şi am compus multe piese noi. După 3 ani am simţit nevoia să înregistram piesele compuse, pentru a putea merge mai departe, dar totul evolua încet şi dificil, cu resursele pe care le aveam la dispoziţie.

In 2006 Nemo şi-a continuat cariera muzicală singur, iar prin intermediul lui Dani a apărut in schemă Marius, la chitară, iar sound-ul s-a schimbat din nou. Am reorchestrat iarăşi piesele, şi, din fericire am găsit un loc adecvat pentru repetiţii. Au urmat, ciclic, alte concerte şi alte piese noi. Procesul de creaţie s-a schimbat odată cu apariţia chitarei, iar in cei 2 ani sound-ul nostru s-a maturizat – deşi cântăm unele piese de peste 5 ani, ele s-au schimbat considerabil faţă de cum sunau iniţial.

In 2008, prin intermediul revistei Sunete şi al proiectului Fabrica de muzică am avut ocazia de a înregistra discul de faţă, primul nostru album, denumit Urbanofonica, ocazie care ne-a luat prin surprindere, dar din fericire, în 5 ani de activitate, am venit cu temele făcute. Înregistrările şi mixajul au durat circa 150 de ore, în perioada iunie-iulie, într-unul din cele mai bine dotate studio-uri din ţară, motiv pentru care discul sună cum nu am crezut că va suna vreodată, în temeni de calitate. Pe el am inclus o mare parte din piesele vechi, toate reorchestrate şi remasterizate, dar şi câteva piese noi. În felul acesta putem lăsa în urmă cei peste 5 ani de activitate, şi să urmăm o nouă direcţie muzicală, un nou sound şi un nou album, poate chiar anul viitor. Iată, se deschide drumul…

Odata cu 2009 am incercat sa descoperim noi sonoritati, care sa ne ofera alte directii muzicale de explorat. Se pare ca pentru noi drumul s-a redeschis – ramane de vazut doar unde ne va purta de aceasta data.